Văduva Lui Corneliu Vadim Tudor Rupe Tăcerea! Adevărul Despre Moartea Acestuia. După Atâția Ani S-A Aflat, Ce S-A Întâmplat De Fapt. E Crunt

Văduva lui Corneliu Vadim Tudor rupe tăcerea!

„De la recepție s-a dus la partid și m-au sunat cei de la partid și mi-au spus că este cam livid la față, cam verde, pământiu. A venit acasă, a mâncat, s-a apucat de scris, a pierdut toată noapte cu cărțile și luni de dimineață, când să se culce, m-a strigat și mi-a spus că nu mai are aer. El mai avusese cu doi ani în urmă un edem pulmonar, și tot așa s-a manifestat.

M-am îmbrăcat repede, și eu și Lidia. Mașina era la poartă, cu bodyguarzi. El singur a chemat salvarea. Până să vină salvarea l-am îmbrăcat și am coborât cu el să mergem în mașină. El s-a oprit în dreptul ușii și el a zis: „Doamne, Iisuse, mamă, astăzi este ultima mea zi, vin la tine!” și-a desfăcut brațele larg și eu i-am zis să coboare scările repede, să se urce în mașină.

L-am urcat în mașină, l-am dus la spital și în camera de resuscitare erau zeci de doctori pe el. ultima imagine a fost când am văzut asistenta cu aparatul de resuscitare. A intrat acolo, l-au sculat în picioare, eu eram pe scaun, în dreptul ușii. L-au dezbrăcat și nu mai aveau ce să facă. L-au resuscitat de 22 de ori. S-a consumat toată rezerva de adrenalină pentru el. Inima era fărâmițată.L-au conectat la zeci de aparate. Tensiunea era 2 ”, a declarat Doina Vadim Tudor, în cadrul podcastului „Povești de film”.

Chiar dacă au trecut aproape nouă ani de la moartea Tribunului, văduva sa este încontinuare devastată de durere și de fiecare dată când povestește ultimele clipe din viața soțului său are lacrimi în ochi.

Doina Vadim a mărturisit că soțul său era extrem de obosit și că adesea spunea că își dorește să se odihnească. Mai mult, aceasta a afirmat că atunci când Corneliu vadim Tudor se pregătea să plece de pe acest pământ ea și fiica ei au stat lângă Tribun până când inima sa a încetat să mai bată.

„Mi-am luat la revedere. I-am spus că a venit în sfârșit ziua pe care el și-a dorit-o. Își dorea foarte mult să se odihnească. Era tot timpul obosit. Se plângea de oboseală tot timpul. L-am întrebat pe noi cui ne lasă.Am rămas singure, nu avem pe nimeni.