Povestea capsulei timpului de la Mamaia: „”Mă numesc Gabriela Carmen în etate de 16 ani născută în orașul Iași Bulevardul Dimitrie Cantemir”

In urmă cu câteva luni, un internaut a descopoerit pe plajele  din Mamaia o sticlă ce ascundea o „capsulă a timpului” aruncată în Marea Neagră acum 41 de ani. Curios să afle mai multe, bărbatul a decis să utilizeze puterea rețelelor sociale pentru a găsi persoana care a lăsat acest mesaj în urmă.

Acesta a postat detaliile pe grupul de Facebook „Ești din Iași dacă”, sperând să găsească autorul scrisorii sau pe cineva apropiat acestuia. Sticla, așa cum a fost descrisă în postarea de pe Facebook, conținea obiecte neobișnuite precum o țigară și un plic de Vegeta, dar și o scrisoare care a captat atenția tuturor.

Scrisoarea, redactată cu patos și detalii personale, era semnată de o tânără pe nume Gabriela Carmen, care împărtășea informații despre vacanța sa în Mamaia din vara anului 1979. Mesajul său se dorea a fi o fereastră spre trecut pentru cel care avea să descopere sticla pe plajă.

Scrisoarea lui Gabriela detaliează vacanța petrecută alături de familia sa și de unchiul său, Oprea Florian, toți provenind din Iași. Autora a inclus adresele tuturor celor prezenți în vacanță, creând o legătură directă între trecut și viitor. Aceste detalii personale nu numai că oferă un context bogat, dar și facilitează identificarea și contactarea familiei ei.

 

Promptitudinea cu care comunitatea online a răspuns apelului internautului a fost remarcabilă. În doar o oră de la postare, bărbatul a anunțat că a reușit să ia legătura cu fratele Gabrielei Carmen. El a exprimat recunoștința pentru ajutorul primit și entuziasmul de a reda amintirile familiei care le-a lăsat în urmă.

Această poveste amintește de alte capsule ale timpului, precum cea din 1887, descoperită într-o școală din Salt Lake City. Capsula, îngropată de elevii de atunci, a fost redescoperită accidental în 1959 după demolarea școlii și a oferit o perspectivă valoroasă asupra vieții de acum mai bine de un secol. Documente, fotografii și obiecte personale au fost conservate în această capsulă, punând în lumină obiceiurile și viața cotidiană a acelor vremuri.

Arhivistul Alan Barnett, care a gestionat ceremonia de deschidere a capsulei din Salt Lake City, a subliniat importanța obiectelor mici, precum nasturi și pietricele, care contribuie la construirea unei imagini vii a trecutului. Aceste mici artefacte, deși banale la prima vedere, sunt mărturii ale vieții zilnice și ale personalității celor care le-au lăsat în urmă.

 

În ambele cazuri, capsulele timpului servește drept punți între trecut și prezent, oferindu-ne o perspectivă rară asupra istoriei personale și colective. Ele ne amintesc de continuitatea și interconectarea vieților umane, fie că sunt separate de decenii sau de secole.

Astfel de descoperiri ne stimulează curiozitatea și aprecierea pentru momentele mici, dar semnificative, ale existenței. Povestea sticlei găsite în Mamaia este un exemplu emoționant de cum istoria personală poate fi redescoperită și celebrată în contexte neașteptate.

Ea ne arată cum, chiar și cele mai simple gesturi, precum plasarea unei scrisori într-o sticlă, pot avea un impact profund asupra generațiilor viitoare, legând trecutul de prezent în moduri surprinzător de personale și emoționante. Aceasta este magia și puterea capsulelor timpului.